Priveam prin paharul de vin fiecare bula de aer ce se ridica la suprafata. "E un vin bun" ar fi spus multi, dar eu nu gandeam decat la goana lor dupa vant.


Facem bani doar pentru a-i cheltui altii in urma noastra, ridicam imperii pentru a le locui urmasii nostri care nu au trudit pentru nimic. Muncim pentru altii uitand sa traim pentru noi. Din fericire am realizat acest lucru cand inca puteam schimba macazul. Pana la urma, imi conduc propria viata.

Am oprit trenul in care toti ne indreptam ca o turma spre nicaieri, lovindu-ne si calcandu-ne in picioare. Am coborat si v-am salutat din mers. Nu vreau sa ajung la destinatie, vreau doar sa-mi savurez drumul, sa gust din frumusetea tineretii, sa imi pierd anii pariind pe iubire, sa fur ingerii din bratele mamelor lor si sa nu imi pese de timp.

Eu am incetat sa fiu ca restul. Eu am ales sa traiesc!


[sursa poza]

3 reacţii:

Anonim spunea...

"Viaţa este o cãlãtorie, nu? Nu o destinaţie."

răzvan cîmpean spunea...

fericirea e o călătorie, nu o destinaţie, dacă nu mă înşel...

theOther spunea...

Viata si fericirea la un moment dat se suprapun si se identifica una prin cealalta..nu?

Trimiteți un comentariu

Copyright 2010 Untold story
Lunax Free Premium Blogger™ template by Introblogger