Untold story

Azi paharul s-a spart... era prea greu ca să mai ţină încă vreun gând sau vreo vorbă... l-am scăpat din mână când mă aşteptam mai puţin, când credeam că de fapt e un pahar fără fund în care încape şi tot încape... distanţa până a atins gresia a fost atât de mică încât nu am apucat nici să mă speriu... doar să-mi văd paharul spart în câteva bucăţi şi conţinutul lui împrăştiat în sute de lacrimi mici... care ar fi trebuit să se scurgă de mult din paharul în care am încercat să le tot înghesui... partea bună e că sunt singură şi pot să-mi strâng cu grijă cioburile de pe jos...