Azi... azi sunt un fir verde de iarbă, pentru că ieri am fost o rază galbenă de soare. Mâine? Mâine o să fiu probabil un strop cristalin de rouă... dar nici într-o zi nu voi fi ce am fost cu o zi înainte...

Sunt omul care îţi zâmbeşte pe stradă şi se bucură când te vede dansând în timp ce mergi spre servici, sunt omul care este în faţa ta la casă atunci când îţi cumperi lapte, acela care l-ai văzut pe bancă în parc, privind printre frunze la Soare...  sunt omul care simte dorul la fel de intens ca tine şi îl stinge cu un pahar de vin, cu o îmbrăţişare sau cum un somn lung, acela care se pierde în mulţime atunci când încearcă să se găsească pe sine, care visează în timp ce ascultă şuieratul vântului şi se simte în siguranţă în mijlocul unui păduri de brad... sunt omul care nu crede într-o viaţă incoloră, care cântă prin casă în timp ce găteşte şi danseză când nu e privit, omul căruia îi place să se piardă pe străzi şi îşi ascundă gândurile în flacăra unei lumânări

"Cu mine se petrece ceva. O viaţă de om." (Marin Sorescu)

3 reacţii:

Mih spunea...

Cred ca multi ne regasim in aceasta descriere. E ceea ce ne face umani. :)

iculici spunea...

:)
CRED CA ZAMBIM UNUL CELUILALT SI TRECEM MAI DEPARTE, CU bucuria recunoasterii reciproce.
NE RECUNOASTEM USOR, CA OAMENII NU PREA MAI au timp sa zambeasca.
am ramas putini zambareti :)

CU DRAG,
.

iculici spunea...

>:D<

si un :)

CU DRAG,
.

Trimiteți un comentariu

Copyright 2010 Untold story
Lunax Free Premium Blogger™ template by Introblogger