Ce prostie...să ne prefacem aşa puternici...şi ce câştigăm? Ne apreciază cineva? Poate ne respectă...poate ar vrea să fie ca noi... Dar numai noi ştim cât suntem de slabi, câte lupte dăm...câte amintiri decapitam în fiecare privire, în fiecare râs fals... Ne autostimulăm... şi la un moment dat ajungem chiar să credem că aşa e, încercăm să ne minţim de la început ca mai apoi să ajungem să ne credem propria minciună... şi pe urmă chiar să o trăim...
Iar ceilalţi? Ceilalţi ne cred minciunile de la început... pentru că nu se obosesc să le înţeleagă... minciunile noastre sunt adevăruri pentru ei... nici nu trebuie să ne obosim să le demostrăm că sunt adevărate... sunt prea ocupaţi în aş crea propriile minciuni...


Mint când spun că nu îmi pasă, mint când spun că nu sufăr şi că totul mi-e indiferent... Mă crezi că mint? Probabil că nu...

1 reacţii:

iculici spunea...

>:D< ŞI UN :)
(pentru ieri)

:)

Trimiteți un comentariu

Copyright 2010 Untold story
Lunax Free Premium Blogger™ template by Introblogger