Untold story

Nu, nu mi-e dor de tine... mi-e dor doar de îmbrăţişarea ta, de mirosul tău şi de sărutul de noapte bună... mi-e dor să ştiu că eşti acolo... pur şi simplu să ştiu că eşti...

Azi paharul s-a spart... era prea greu ca să mai ţină încă vreun gând sau vreo vorbă... l-am scăpat din mână când mă aşteptam mai puţin, când credeam că de fapt e un pahar fără fund în care încape şi tot încape... distanţa până a atins gresia a fost atât de mică încât nu am apucat nici să mă speriu... doar să-mi văd paharul spart în câteva bucăţi şi conţinutul lui împrăştiat în sute de lacrimi mici... care ar fi trebuit să se scurgă de mult din paharul în care am încercat să le tot înghesui... partea bună e că sunt singură şi pot să-mi strâng cu grijă cioburile de pe jos...

[sursă photo]

De ce nu  închizi uşa în urma ta când pleci? Îţi place să te mai întorci din când în când... nici măcar nu baţi, doar intri la o cafea... să o savurezi şi să mă laşi pe mine să strâng în urma ta... Nu înţeleg de ce nu pot să încui uşa pe dinăuntru, parcă tot timpul te aştept în prag după ce te-am condus până la uşă fiind convinsă că nu o să te mai las să intri încâ o dată.

Nu, chiar nu am nevoie de mila ta! De ce să mi-o dai? O închiriezi, sau o dai de tot? Păstrez-o pentru tine, stă bine acolo unde e, în buzunarul din...dos, acolo unde probabil sunt şi amintirile. Mda...poate acolo ar trebui să le pun şi eu... numai puţină răbdare te rog, să le fac loc.

- Da sau nu?
- De ce trebuie sa zic eu?
- Pentru ca e randul tau. E randul tau sa dai o carte jos. Eu am dat. Poti alege sa schimbi sau sa ramanem pe aceasi culoare.
[Tacere.]
- Ambele.
[Tacere. Simteam lupta din ea. Nu suntem la sah iubito. Nu de data asta. Nu gandi mutarea mea, nu gandi urmarile. Ar fi trebuit sa te gandesti inainte sa ma provoci la joc.]
- Da.Cred ca ar trebui sa lasam lucrurile sa vina de la sine.
[Aveam rabdarea intinsa la maxim.]
-Aici nu suntem la ruleta iubito. Aici alegi ce carte sa joci. Daca jucam. Daca nu schimbam jocul. De la sine nu vine decat sfarsitul.
[Lasa cartile pe masa si se ridica.]
- Imi pare rau. Am crezut ca pot sa fac asta. Imi pare rau.
[...si plecă. Priveam pierdut. Nu stiam daca sa rastorn masa sau doar sa tac. Bataie de joc? Cobai?]

Si ce bine ar fi fost sa fie doar un joc de carti. Dar inima mea era pe asul de rosu. Pe ea ai schimbat-o.


[sursa photo]

Ce mai vrei? Nu ai luat destul? Nu te-ai săturat, vrei să iei şi la pachet? Mai bine te pun şi pe tine în pachet şi te trimit prin poşta spre o adresă ce nu există. Am să ambalez frumos cutia şi am să o leg cu fundiţă verde, fără expeditor, fără destinatar... nu contează unde ajunge, doar să plece.

Me: De ce simtim dorul?

Other me: Hmm... pentru că aşa cum simţim adierea vântului seara, când stăm liniştiţi şi când lăsăm toată fuga şi tot zbuciumul la o parte... când rămânem goliţi de tot ce lumea adaugă peste noi... când rămânem partea ruptă din univers şi doar atât... simţim ce e a universului... atunci auzim cum cade soarele spre apus... cum foşnesc penele păsărilor... atunci simţim particulele fine de apă, din aerul răcoros... atunci când rămânem goi de tot... simţit acel gol... golul pe care numai divinitatea îl umple... şi când divinitatea ia forma dorului atunci simţim dorul... de fapt divinitatea e forma iubirii

Me: Şi trebe neaparat să-l simţim?

Other me: Nimic din ce ne doare nu vrem, dar ele sunt făcute odată cu omul. Până şi păsările simt dorul. Porumbeii au un singur partener tot timpul vieţii....

Me: Şi de ce doare?

Other me: Pentru că piatra a facut-o Dumnezeu pentru a clădi temple şi case unde să ne odihnim trupul, nu a făcut-o pentru a o pune în pieptul nostru. Acolo a pus ceva viu şi veşnic în bătaie... Când cele din piept vor înceta să bată şi să iubească Dumnezeu va face pietrele să vorbească... să iubească

 Ce prostie...să ne prefacem aşa puternici...şi ce câştigăm? Ne apreciază cineva? Poate ne respectă...poate ar vrea să fie ca noi... Dar numai noi ştim cât suntem de slabi, câte lupte dăm...câte amintiri decapitam în fiecare privire, în fiecare râs fals... Ne autostimulăm... şi la un moment dat ajungem chiar să credem că aşa e, încercăm să ne minţim de la început ca mai apoi să ajungem să ne credem propria minciună... şi pe urmă chiar să o trăim...
Iar ceilalţi? Ceilalţi ne cred minciunile de la început... pentru că nu se obosesc să le înţeleagă... minciunile noastre sunt adevăruri pentru ei... nici nu trebuie să ne obosim să le demostrăm că sunt adevărate... sunt prea ocupaţi în aş crea propriile minciuni...


Mint când spun că nu îmi pasă, mint când spun că nu sufăr şi că totul mi-e indiferent... Mă crezi că mint? Probabil că nu...

Ploua in timp ce astept in statie... un cuvant. Dar autobuzul intarzie ca de obicei si mi-e teama ca biletul meu s-a udat deja prea tare ca sa-l mai pot capsa... dar totusi astept un autobuz... care nu mai vine si probabil pana va ajunge ma voi hotari deja sa plec pe jos...ma voi plimba linistit vreo doua statii si-mi voi lasa gandurile sa danseze printre... picurii de ploaie, ma voi opri intr-o cafenea sa-mi fumez tigara in timp ce imi voi bea cafeaua fierbinte... iar pe cand voi ajunge in centru va iesi soarele, haina mea va fi deja uscata si in buzunarul de la piept voi gasi ce-a mai ramas dintr-un vechi bilet... Dar cuvantul? Ce cuvant?

Priveam prin paharul de vin fiecare bula de aer ce se ridica la suprafata. "E un vin bun" ar fi spus multi, dar eu nu gandeam decat la goana lor dupa vant.

Facem bani doar pentru a-i cheltui altii in urma noastra, ridicam imperii pentru a le locui urmasii nostri care nu au trudit pentru nimic. Muncim pentru altii uitand sa traim pentru noi. Din fericire am realizat acest lucru cand inca puteam schimba macazul. Pana la urma, imi conduc propria viata.

Am oprit trenul in care toti ne indreptam ca o turma spre nicaieri, lovindu-ne si calcandu-ne in picioare. Am coborat si v-am salutat din mers. Nu vreau sa ajung la destinatie, vreau doar sa-mi savurez drumul, sa gust din frumusetea tineretii, sa imi pierd anii pariind pe iubire, sa fur ingerii din bratele mamelor lor si sa nu imi pese de timp.

Eu am incetat sa fiu ca restul. Eu am ales sa traiesc!


[sursa poza]